Lumina de dimineață și răbdarea de a aștepta
Despre orele albastre, cafeaua rece din termos și de ce cele mai bune cadre vin după ce credeai că ai plecat degeaba.
Cele mai multe fotografii care îmi plac au fost făcute în primele 40 de minute după răsărit. Nu pentru că lumina e „magică” — clișeul e obosit — ci pentru că în intervalul acela nimic nu e încă hotărât. Orașul se decide, oamenii se decid, iar eu am timp să greșesc de câteva ori fără să pierd cadrul important.
Am învățat să ajung mai devreme decât aș vrea. Douăzeci de minute în care nu fac nimic, doar mă uit. Fără cameră la ochi. E cea mai grea parte a procesului și, în același timp, cea care schimbă tot restul zilei.
Dacă abia începi, îți recomand un exercițiu simplu: mergi în același loc trei dimineți la rând, la aceeași oră. Vei vedea că a treia oară fotografiezi complet altfel decât prima.